Welcome to the temple of MotorSport. The eviction notice is posted on the gate.
Nu poți spune că Silverstone face parte din istoria Formula 1. Silverstone ESTE istoria Formula 1 la fel ca Monte Carlo, la fel ca Spa Francorchamps, la fel ca Suzuka, Monza sau Interlagos. Este unul dintre locurile unde campionii s-au născut, și-au ascuțit colții și coatele, au murit și au dat curse de legendă. La cum stau acum lucrurile, în 2019 se va desfășura ultimul Mare Premiu pe acest circuit.
Contractul încheiat cu F1 Management includea o clauză care majorează cu 5% pe an suma plătită de circuit pentru a face parte din calendarul F1. În ultimii doi ani, cu tot cu cei 250.000 de spectatori care pășesc în Mecca motorsportului european în weekendul cursei, plătind sume deloc neglijabile pentru a fi acolo (între 40 și 500 GBP), proprietarii circuitului și promoterii evenimentului s-au plâns că au ieșit pe minus cu milioane bune de lire sterline. Cât de reale sunt aceste pierderi e improbabil că vom ști vreodată. Ce știm clar este că Silverstone a făcut miercuri uz de o clauză care le permite întreruperea contractului înainte de împlinirea celor 17 ani pe care acesta s-ar fi desfășurat inițial. Da, este posibil ca aceasta să fie o strategie de marketing, o tentativă de a forța mâna noilor proprietari ai F1, folosindu-se de numele și istoria circuitului, precum și de legiunea de fani care, la nivel mondial, vor deplânge dispariția încă unui circuit clasic din calendar.
În condițiile unei atmosfere de nesiguranță, în care multe circuite cvasi-anonime subvenționate de regimuri autoritare înlocuiesc circuite consacrate, Liberty Media, noul proprietar al Formula 1, trebuie să-și definească o strategie pe termen lung. Pentru public, categorie în care mă număr și eu cu mândrie, o cursă la Sochi, Bahrein sau Baku, oricât de spectaculoasă ar fi într-o anumită ediție, nu va putea înlocui niciodată o cursă desfășurată sub formă de procesiune la Silverstone sau Spa. Simpla trecere cu accelerația la podea prin Copse sau Eau Rouge e o dovadă de gonade supradimensionate care nu are nicio legătură cu banii plătiți de un funcționar guvernamental dintr-o mâzgăleală de pix, indiferent la tribunele goale, la lipsa interesului pentru fenomen, având ca singur scop satisfacerea ego-ului unui conducător “luminat”.
Da, Formula 1 este un fenomen global. Să nu uităm, totusi, că 70% dintre echipele care concurează au sediul în Marea Britanie și au arborele genealogic puternic înrădăcinat în insulă. În consecință, un campionat fără o cursă aici sună a pură blasfemie, la fel cum ar suna și o grilă fără Ferrari, Williams sau McLaren. Da, Formula 1 a mai ucis monștri sacri pentru un pumn de arginți, dar magnitudinea acestui sacrilegiu pare, pentru moment, prea mare.
Până în 2019 vor mai exista multe runde de negocieri și cel puțin trei mari premii desfășurate aici.
De data asta, week-end-ul F1 a început mai devreme. Centrul Londrei a devenit miercuri teren de joacă pentru aproape toți piloții din campionat. 19 din 20 s-au aliniat în Trafalgar square pentru a bucura zeci de mii de londonezi cu zgomot, viteză, derapaje controlate și arome de motoare și pneuri care, de-a lungul istoriei, au construit fenomenul Formula 1. Hamilton a considerat acest spectacol ca fiind sub demnitatea lui așa că l-a sărit. Atât publicul cât și media i-au taxat absența însă el n-a părut prea afectat de critici. Hamilton a declarat că a considerat că pregătirea pentru Marele Premiu de la Silverstone ar fi fost sub-optimă participând la acest eveniment și că prioritatea lui este câștigarea campionatului (nu extaziarea publicului. n.r.). Daniel Ricciardo, Valteri Bottas și Seb Vettel s-au întrecut la încălcarea regulilor trasate de organizatori, reguli care includeau limite de viteză (fără camere radar) și interdicții la nivel de “gogoși”, pe care, candid, Ricciardo le-a numit derapaje controlate.
Publicul a gustat din plin evenimentul și a ovaționat fiecare gram suplimentar de gumă depusă pe asfaltul ce înconjoară monumentul istoric. Chiar și gafa lui Jensen Button, care a oprit motorul unei mașini cu două locuri în care o avea ca pasager pe Naomi Campbell, a stârnit aplauze. Lance Stroll a fost singurul pilot care, probabil încercând să urmeze regulile din brieffing, a constatat că fără derapaj nu poate întoarce mașina la capătul micului circuit și a avut de fiecare data nevoie de ajutorul comisarilor de traseu pentru a-l împinge în spate și a-i permite să plece mai departe. N-a primit prea multe aplauze pentru asta.
Finalul a inclus o paradă a unor mașini F1 de epocă, începând cu primul Renault TURBO, la aniversarea a 40 de ani de la apariția în circuit și continuând cu McLaren-ul cu care Senna și-a asigurat prima oară titlul de campion. Nu au lipsit nici campionii erei moderne, monoposturile RedBull, sau Ferrari care, în ciuda unui deceniu destul de slab în rezultate, infestează cu roșu toate tribunele circuitelor din campionat.
Odată ce muzica motoarelor V12, V10, V8 și V6 hibrid s-a oprit, a început un concert cu formații deloc de neglijat. Publicul care s-a concentrat în zona scenei a fost mult mai puțin numeros. Așteptau, probabil, următoarea pornire a motoarelor.
Antrenamentele libere au făcut parte din categoria celor care nu au oferit foarte multe indicii despre câștiguri substanțiale față de nota obișnuită dictată de cursul campionatului până acum.
Mercedes a dominat primele două sesiuni de antrenamente, desfășurate pe asfalt uscat, cu Bottas impunându-se la limită de fiecare dată, cu un avans de sub o zecime de secundă față de Hamilton. Situația s-a inversat în FP3, cu o singură modificare: Vettel s-a insinuat între cei doi piloți Mercedes, pe la mijlocul aceluiași interval de sub o zecime de secundă. În FP3 a apărut și ploaia (știu, foarte surprinzător pentru Marea Britanie), ceea ce a limitat numărul de kilometri pe care echipele au fost dispuse să-l investească într-un rulaj cu risc crescut, în condițiile în care șansele de ploaie la ora cursei sunt în jur de 50%.
Dacă weekndul începuse ideal pentru Mercedes, după FP2, Bottas este de data asta cel care suferă o penalizare de 5 poziții pe grilă pentru schimbarea cutiei de viteze. Conform declarațiilor echipei, defectul este identic cu cel pe care l-a suferit Hamilton în cursa trecută. Inginerii Mercedes spun ca acum au identificat și înțeles cauza defecțiunii și au făcut modificările necesare pentru ca situația să nu se repete. Vedem la cursa următoare cât adevăr a ieșit din gura lor.
Alonso este și de data asta campionul penalizărilor, necesitatea înlocuirii atât a motorului termic cât și al altor elemente aducându-l în postura de a suferi o penalizare de 30 de poziții pe grilă. În concluzie, singura certitudine înainte de debutul calificărilor este că Alonso va porni de pe ultima poziție.
Q1 începe pe traseu umed. Precipitațiile sunt semnalate doar pe anumite părți ale circuitului dar acest fapt este suficient pentru a aduce un melanj de pneuri INTERMEDIATE și SOFT/SUPER SOFT înaintea semaforului de la ieșirea de la boxe. Ricciardo E încălțat cu intermediare, dar Sauber-ul lui Pascal Wherlein are super-soft-uri. Optimist. Hamilton intră și el în acel club al optimiștilor, cu super-soft. Tracțiunea pare să rămână sub 40% pentru piloții cu pneuri de asfalt uscat și așteptăm schimbări pe pneuri intermediare pentru toată lumea.
Radarul spune că aversa va fi scurtă și că finalul primei sesiuni de 18 minute va fi uscat. Circuitul evoluează, echipele cer informații de la piloți. Ploaia nu este abundentă, nu vedem încă perdelele de apă aruncate în urma mașinilor care rulează cu 300 km/h. Mercedes sunt primii care anunță încetarea ploii.
Fiecare minut petrecut pe un circuit uscat, cu pneuri SuperSoft, Soft sau Medium (da, bine, Medium nu va folosi nimeni, toată lumea le vede drept distanțiere între mașină și asfalt pentru transport intra-pit-lane) înseamnă un timp rapid care duce către Q2.
Ricciardo reclamă via radio o problemă a turbo-ului mașinii Red-Bull și trage pe dreapta, ceea ce declanșează o oprire generală, un steag roșu. Cronometrul s-a oprit la 10m07s, pauza adăugând doar la perioada în care pista se poate usca după încetarea ploii. Timpul lui Ricciardo nu are nicio șansă.
Pista este încă îndeajuns de udă încât piloții ies tot pe setul suplimentar de intermediare oferit pe Pirelli după pauza necesară pengtru înlăturarea mașinii lui Ricciardo.
Diferența dintre pneurile intermediare și cele de uscat, oricât ai fi de sadic și de nepăsător, este de cel puțin 10 secunde. Pneurile cu indentații nu fac sub 1m40s, oricât le-ai chinui. Cel puțin 10 secunde față de reperul din calificări.
SURPRIZĂ!! Cu 2 minute înainte de final, Alonso este chemat la boxe și alege să încalțe pneuri de uscat. Super-soft. Este singurul. Campionul face spectacol. Pleacă într-un tur cronometrat cu semafoarele roșii în față, cu câteva sutimi înainte de finalul sesiunii. Singurul pilot cu gonadele necesare pentru a lua pneuri de uscat rupe tot clasamentul. Da, McLaren a avut cel mai bun timp in Q1. Fain.
Q2 începe fără ploaie. Piloții încalță pneuri de uscat. Pista se va usca. Timpii își încep căderea cu Bottas de la 1m35s. Raikkonen Si Vettel taie 3 secunde. Hamilton ajunge la 1m31.085. Pista evoluează și tenperatura de 16 grade a aerului este pe placul motoarelor. POWWAAAHHH.
Cădem cu Bottas la 1m29s cu soft-uri dar pentru câteva zeci de secunde. Hamilton taie încă jumătate de secundă cu super-soft din timpul de calificare. Red Bull și Force India aglomerează liniile 3 și 4 ale liniei de start. Penalizarea lui Bottas explică alegerea lui de pneuri. Strategia este diferită.
Pe finalul Q2, Verstappen vine pe poziția 2, doar temporar. Raikkonen ia poziția 1. Toți piloții sunt pe circuit. 2.6 secunde distanțează locul 1 și 15. În ultimul tur, Hamilton și Bottas iau, foarte puțin surprinzător, primele poziții.
Q3 începe cu Bottas la semafor. Ocon pleacă aproape. Hamilton pleacă și el. Bottas știe că va trebui să folosească o strategie diferită din cauza penalizării.
Hamilton rupe asfaltul cu 1.27.2. Ferrari-urile sunt aproape. 2 zecimi. RedBull speră mai de grabă la ritm de cursă și start bun. Verstappen este la o secundă distanță.
Grosjean acuză. Mașina lui Hamilton pare să-l fi întârziat pentru câteva secunde. Comisarii de traseu urmează să se decidă dacă Hamilton va primi o penalizare. Rămâne să vedem dacă realitatea sau politica vor prevala în această dispută.
McLaren este surpriza prezențelor în Q3, prin Vandoorne.
2 minute până la final, urmează tururile care includ tot ce au învățat piloții de-a lungul week-end-ului. 5.9 km de concentrare maximă. Hamilton este investigat pentru blocarea unui tur rapid. Rezultatul va fi dat după finalul calificărilor.
Bottas merge larg în virajul 3 așa că nu va conta pentru lupta finală. Nu îmbunătățește timpul.
Hamilton uimește cu un timp scos din SF: 1.26.6. Este cu peste jumătate de secundă mai rapid față de pluton.
Ferrari-urile îl urmează. N-au nicio șansă să-l ajungă. Raikkonen ajunge pe prima linie a grilei. Vettel este pe 3. Ham, Rai, Vet.
Interviurile de final au loc pe linia de start-sosire. Vettel nu pare foarte mulțumit de echipa lui. David Coulthard și Jensen Button îl periază pe Hamilton, iar publicul erupe la fiecare final de replică. Raikkonen si Vettel sunt în mare măsură ignorați, datorită prezenței fratelui lui Lewis.
Interviurile lui Button sunt tipice pentru un intervievator din postura de pilot de F1, publicul este incendiar.
Avem cel de-al 67-lea pole al lui Hamilton, o legendă vie care concurează orice instanță a trecutului. Nu, în mod evident, recordurile stabilite de Schumacher nu sunt de neatins.
Formula 1 merge mai departe. Oamenii care crează acest fenomen funcționează sub umbrela recordurilor, urmând să-și dorească să le dărâme.
Nu poți spune că Silverstone face parte din istoria Formula 1. Silverstone ESTE istoria Formula 1 la fel ca Monte Carlo, la fel ca Spa Francorchamps, la fel ca Suzuka, Monza sau Interlagos. Este unul dintre locurile unde campionii s-au născut, și-au ascuțit colții și coatele, au murit și au dat curse de legendă. La cum stau acum lucrurile, în 2019 se va desfășura ultimul Mare Premiu pe acest circuit.
Contractul încheiat cu F1 Management includea o clauză care majorează cu 5% pe an suma plătită de circuit pentru a face parte din calendarul F1. În ultimii doi ani, cu tot cu cei 250.000 de spectatori care pășesc în Mecca motorsportului european în weekendul cursei, plătind sume deloc neglijabile pentru a fi acolo (între 40 și 500 GBP), proprietarii circuitului și promoterii evenimentului s-au plâns că au ieșit pe minus cu milioane bune de lire sterline. Cât de reale sunt aceste pierderi e improbabil că vom ști vreodată. Ce știm clar este că Silverstone a făcut miercuri uz de o clauză care le permite întreruperea contractului înainte de împlinirea celor 17 ani pe care acesta s-ar fi desfășurat inițial. Da, este posibil ca aceasta să fie o strategie de marketing, o tentativă de a forța mâna noilor proprietari ai F1, folosindu-se de numele și istoria circuitului, precum și de legiunea de fani care, la nivel mondial, vor deplânge dispariția încă unui circuit clasic din calendar.
În condițiile unei atmosfere de nesiguranță, în care multe circuite cvasi-anonime subvenționate de regimuri autoritare înlocuiesc circuite consacrate, Liberty Media, noul proprietar al Formula 1, trebuie să-și definească o strategie pe termen lung. Pentru public, categorie în care mă număr și eu cu mândrie, o cursă la Sochi, Bahrein sau Baku, oricât de spectaculoasă ar fi într-o anumită ediție, nu va putea înlocui niciodată o cursă desfășurată sub formă de procesiune la Silverstone sau Spa. Simpla trecere cu accelerația la podea prin Copse sau Eau Rouge e o dovadă de gonade supradimensionate care nu are nicio legătură cu banii plătiți de un funcționar guvernamental dintr-o mâzgăleală de pix, indiferent la tribunele goale, la lipsa interesului pentru fenomen, având ca singur scop satisfacerea ego-ului unui conducător “luminat”.
Da, Formula 1 este un fenomen global. Să nu uităm, totusi, că 70% dintre echipele care concurează au sediul în Marea Britanie și au arborele genealogic puternic înrădăcinat în insulă. În consecință, un campionat fără o cursă aici sună a pură blasfemie, la fel cum ar suna și o grilă fără Ferrari, Williams sau McLaren. Da, Formula 1 a mai ucis monștri sacri pentru un pumn de arginți, dar magnitudinea acestui sacrilegiu pare, pentru moment, prea mare.
Până în 2019 vor mai exista multe runde de negocieri și cel puțin trei mari premii desfășurate aici.
De data asta, week-end-ul F1 a început mai devreme. Centrul Londrei a devenit miercuri teren de joacă pentru aproape toți piloții din campionat. 19 din 20 s-au aliniat în Trafalgar square pentru a bucura zeci de mii de londonezi cu zgomot, viteză, derapaje controlate și arome de motoare și pneuri care, de-a lungul istoriei, au construit fenomenul Formula 1. Hamilton a considerat acest spectacol ca fiind sub demnitatea lui așa că l-a sărit. Atât publicul cât și media i-au taxat absența însă el n-a părut prea afectat de critici. Hamilton a declarat că a considerat că pregătirea pentru Marele Premiu de la Silverstone ar fi fost sub-optimă participând la acest eveniment și că prioritatea lui este câștigarea campionatului (nu extaziarea publicului. n.r.). Daniel Ricciardo, Valteri Bottas și Seb Vettel s-au întrecut la încălcarea regulilor trasate de organizatori, reguli care includeau limite de viteză (fără camere radar) și interdicții la nivel de “gogoși”, pe care, candid, Ricciardo le-a numit derapaje controlate.
Publicul a gustat din plin evenimentul și a ovaționat fiecare gram suplimentar de gumă depusă pe asfaltul ce înconjoară monumentul istoric. Chiar și gafa lui Jensen Button, care a oprit motorul unei mașini cu două locuri în care o avea ca pasager pe Naomi Campbell, a stârnit aplauze. Lance Stroll a fost singurul pilot care, probabil încercând să urmeze regulile din brieffing, a constatat că fără derapaj nu poate întoarce mașina la capătul micului circuit și a avut de fiecare data nevoie de ajutorul comisarilor de traseu pentru a-l împinge în spate și a-i permite să plece mai departe. N-a primit prea multe aplauze pentru asta.
Finalul a inclus o paradă a unor mașini F1 de epocă, începând cu primul Renault TURBO, la aniversarea a 40 de ani de la apariția în circuit și continuând cu McLaren-ul cu care Senna și-a asigurat prima oară titlul de campion. Nu au lipsit nici campionii erei moderne, monoposturile RedBull, sau Ferrari care, în ciuda unui deceniu destul de slab în rezultate, infestează cu roșu toate tribunele circuitelor din campionat.
Odată ce muzica motoarelor V12, V10, V8 și V6 hibrid s-a oprit, a început un concert cu formații deloc de neglijat. Publicul care s-a concentrat în zona scenei a fost mult mai puțin numeros. Așteptau, probabil, următoarea pornire a motoarelor.
Antrenamentele libere au făcut parte din categoria celor care nu au oferit foarte multe indicii despre câștiguri substanțiale față de nota obișnuită dictată de cursul campionatului până acum.
Mercedes a dominat primele două sesiuni de antrenamente, desfășurate pe asfalt uscat, cu Bottas impunându-se la limită de fiecare dată, cu un avans de sub o zecime de secundă față de Hamilton. Situația s-a inversat în FP3, cu o singură modificare: Vettel s-a insinuat între cei doi piloți Mercedes, pe la mijlocul aceluiași interval de sub o zecime de secundă. În FP3 a apărut și ploaia (știu, foarte surprinzător pentru Marea Britanie), ceea ce a limitat numărul de kilometri pe care echipele au fost dispuse să-l investească într-un rulaj cu risc crescut, în condițiile în care șansele de ploaie la ora cursei sunt în jur de 50%.
Dacă weekndul începuse ideal pentru Mercedes, după FP2, Bottas este de data asta cel care suferă o penalizare de 5 poziții pe grilă pentru schimbarea cutiei de viteze. Conform declarațiilor echipei, defectul este identic cu cel pe care l-a suferit Hamilton în cursa trecută. Inginerii Mercedes spun ca acum au identificat și înțeles cauza defecțiunii și au făcut modificările necesare pentru ca situația să nu se repete. Vedem la cursa următoare cât adevăr a ieșit din gura lor.
Alonso este și de data asta campionul penalizărilor, necesitatea înlocuirii atât a motorului termic cât și al altor elemente aducându-l în postura de a suferi o penalizare de 30 de poziții pe grilă. În concluzie, singura certitudine înainte de debutul calificărilor este că Alonso va porni de pe ultima poziție.
Q1 începe pe traseu umed. Precipitațiile sunt semnalate doar pe anumite părți ale circuitului dar acest fapt este suficient pentru a aduce un melanj de pneuri INTERMEDIATE și SOFT/SUPER SOFT înaintea semaforului de la ieșirea de la boxe. Ricciardo E încălțat cu intermediare, dar Sauber-ul lui Pascal Wherlein are super-soft-uri. Optimist. Hamilton intră și el în acel club al optimiștilor, cu super-soft. Tracțiunea pare să rămână sub 40% pentru piloții cu pneuri de asfalt uscat și așteptăm schimbări pe pneuri intermediare pentru toată lumea.
Radarul spune că aversa va fi scurtă și că finalul primei sesiuni de 18 minute va fi uscat. Circuitul evoluează, echipele cer informații de la piloți. Ploaia nu este abundentă, nu vedem încă perdelele de apă aruncate în urma mașinilor care rulează cu 300 km/h. Mercedes sunt primii care anunță încetarea ploii.
Fiecare minut petrecut pe un circuit uscat, cu pneuri SuperSoft, Soft sau Medium (da, bine, Medium nu va folosi nimeni, toată lumea le vede drept distanțiere între mașină și asfalt pentru transport intra-pit-lane) înseamnă un timp rapid care duce către Q2.
Ricciardo reclamă via radio o problemă a turbo-ului mașinii Red-Bull și trage pe dreapta, ceea ce declanșează o oprire generală, un steag roșu. Cronometrul s-a oprit la 10m07s, pauza adăugând doar la perioada în care pista se poate usca după încetarea ploii. Timpul lui Ricciardo nu are nicio șansă.
Pista este încă îndeajuns de udă încât piloții ies tot pe setul suplimentar de intermediare oferit pe Pirelli după pauza necesară pengtru înlăturarea mașinii lui Ricciardo.
Diferența dintre pneurile intermediare și cele de uscat, oricât ai fi de sadic și de nepăsător, este de cel puțin 10 secunde. Pneurile cu indentații nu fac sub 1m40s, oricât le-ai chinui. Cel puțin 10 secunde față de reperul din calificări.
SURPRIZĂ!! Cu 2 minute înainte de final, Alonso este chemat la boxe și alege să încalțe pneuri de uscat. Super-soft. Este singurul. Campionul face spectacol. Pleacă într-un tur cronometrat cu semafoarele roșii în față, cu câteva sutimi înainte de finalul sesiunii. Singurul pilot cu gonadele necesare pentru a lua pneuri de uscat rupe tot clasamentul. Da, McLaren a avut cel mai bun timp in Q1. Fain.
Q2 începe fără ploaie. Piloții încalță pneuri de uscat. Pista se va usca. Timpii își încep căderea cu Bottas de la 1m35s. Raikkonen Si Vettel taie 3 secunde. Hamilton ajunge la 1m31.085. Pista evoluează și tenperatura de 16 grade a aerului este pe placul motoarelor. POWWAAAHHH.
Cădem cu Bottas la 1m29s cu soft-uri dar pentru câteva zeci de secunde. Hamilton taie încă jumătate de secundă cu super-soft din timpul de calificare. Red Bull și Force India aglomerează liniile 3 și 4 ale liniei de start. Penalizarea lui Bottas explică alegerea lui de pneuri. Strategia este diferită.
Pe finalul Q2, Verstappen vine pe poziția 2, doar temporar. Raikkonen ia poziția 1. Toți piloții sunt pe circuit. 2.6 secunde distanțează locul 1 și 15. În ultimul tur, Hamilton și Bottas iau, foarte puțin surprinzător, primele poziții.
Q3 începe cu Bottas la semafor. Ocon pleacă aproape. Hamilton pleacă și el. Bottas știe că va trebui să folosească o strategie diferită din cauza penalizării.
Hamilton rupe asfaltul cu 1.27.2. Ferrari-urile sunt aproape. 2 zecimi. RedBull speră mai de grabă la ritm de cursă și start bun. Verstappen este la o secundă distanță.
Grosjean acuză. Mașina lui Hamilton pare să-l fi întârziat pentru câteva secunde. Comisarii de traseu urmează să se decidă dacă Hamilton va primi o penalizare. Rămâne să vedem dacă realitatea sau politica vor prevala în această dispută.
McLaren este surpriza prezențelor în Q3, prin Vandoorne.
2 minute până la final, urmează tururile care includ tot ce au învățat piloții de-a lungul week-end-ului. 5.9 km de concentrare maximă. Hamilton este investigat pentru blocarea unui tur rapid. Rezultatul va fi dat după finalul calificărilor.
Bottas merge larg în virajul 3 așa că nu va conta pentru lupta finală. Nu îmbunătățește timpul.
Hamilton uimește cu un timp scos din SF: 1.26.6. Este cu peste jumătate de secundă mai rapid față de pluton.
Ferrari-urile îl urmează. N-au nicio șansă să-l ajungă. Raikkonen ajunge pe prima linie a grilei. Vettel este pe 3. Ham, Rai, Vet.
Interviurile de final au loc pe linia de start-sosire. Vettel nu pare foarte mulțumit de echipa lui. David Coulthard și Jensen Button îl periază pe Hamilton, iar publicul erupe la fiecare final de replică. Raikkonen si Vettel sunt în mare măsură ignorați, datorită prezenței fratelui lui Lewis.
Interviurile lui Button sunt tipice pentru un intervievator din postura de pilot de F1, publicul este incendiar.
Avem cel de-al 67-lea pole al lui Hamilton, o legendă vie care concurează orice instanță a trecutului. Nu, în mod evident, recordurile stabilite de Schumacher nu sunt de neatins.
Formula 1 merge mai departe. Oamenii care crează acest fenomen funcționează sub umbrela recordurilor, urmând să-și dorească să le dărâme.
Comments
Post a Comment